1.câtă risipă, când o aripă se înfiripă

din gând.gând după gând,

renăscând,doarme plângân

dîntr-o clipităşi ce ispită şi infidelă şi aiurită

într-o risipă.                                                                        

2.e-atâta culoare în aer, în frunze,

în mângâierile tale confuze,

în încredinţarea cum că am fi

copii care nasc mereu alţi copii.

e-atâta culoare şi-aşa o părere

în alcătuirea ta de muiere

că-mi pierd auzul  şi ochiul se-nchide

în asurzitoare, ciudate crisalide,

că piere mirosul şi gustul îmi piere,

doar trupul întreg pe tine te cere.                                                                          

 3.ciudat miracol! Cum se-nfiripează

minunea care pare veşnic trează,

ochiul ce stă mereu deschis

şi-atunci când totul pare numai vis,

gândul acela care-i necuprinsul,

tot el şi largul, tot el şi întinsul,

tot el adâncul, tot el şi înaltul,

de ne-asemuit cumva cu altul,

el îngustimea ce măsoară tot

şi neputinţa când nu pot să pot.c

iudat miracol care se-ntrupează

în îndoiala ce ne vizitează.                                                                              

exil1

despre ciori1

iubito, eu traiesc in flori:

in jurul tau ceilalti cresc ciori

din stramba floare-a gurii-mi curg

mari pasari care ard pe rug

si-s armonie si venin

si struguri grei prefac in vin

sunt ce eram, raman ce-am fost

rostul lumii dandu-i rost

si rad cand plangeti;

in rest plang.

imi curg din ochiul meu natang

zapezi din anul ce-a trecut

si sunt nebunul cand ascult

cum curge noaptea peste noi,

cum geme viata sub nevoi,

cum trec iubirile la colt,

cum fura hotul de la hot,

cum ne mintim de-adevarat

ca nu-i greseala si pacat

in verbul care-nseamna acum.

oh, sunteti maci si mici orcium

si sunteti mari si maci mereu

pierduti in cate-un dumnezeu,

sunteti orice, sunteti oricum

in ceasul prefacut in scrum

si fiindca-mi cresc in gura flori

in jurul tau ceilalti cresc ciori.